Cetatea țărănească Câlnic

Cetatea țărănească Câlnic

Cetatea țărănească Câlnic. Mai mult de jumătate de mileniu s-a scurs de când comunitatea săsească din Câlnic a cumpărat de la nobilul Johann Geréb de Vingrad fortificaţia aflată în vatra localităţii. Această veche reşedinţă nobiliară a fost extinsă şi întărită, pentru a putea rezista atacurilor ori asediilor destul de frecvente în vremurile de atunci. La sfârşitul secolului al XIX-lea, cetatea ţărănescă se ruinase sub privirile obştei, care a renunţat la paznicii ei şi la cămările cândva bine aprovizionate. A salvat-o restaurarea din anii ’60, în urma căreia fortificaţia şi-a redobândit ţinuta istorică, demnă de a reflecta o moştenire cu valoare universală.Se circulă cu grabă pe rutele principale ale României şi se cunoaşte destul de puţin despre drumurile abătute spre locurile de preţ ale ţării. Un peisaj de vis, o cetate ţărănescă, un schit smerit, un sat milenar, o tradiţie neîntreruptă ar fi motive bune de popas scurt şi amintire. Se poate să fie asta regula, sau poate că nu. Oare un indicator mai mare pe drumul principal Deva - Sibiu ar trimite spre cetatea din Câlnic mai mulţi călători dornici să viziteze un monument UNESCO, dintre şi aşa puţinele pe care România le-a înscris pe lista patrimoniului universal al umanităţii? E de văzut. Mai bine să pornim la drum prin România cu gând şi timp pentru micile ocolişuri care ne dezvăluie ce am avut de valoare şi ce am putea pierde. În felul acesta, nu doar străinii ar şti despre bogăţiile noastre, iar noi ne-am îndrepta mai mult spre ele, înainte de a le căuta pe ale altora dincolo de graniţe. Câlnicul se întinde între dealuri joase, la câţiva kilometri depărtare de E81, mai exact de porţiunea de şosea dintre Sebeş şi Sibiu. Fără cetatea sa ţărănească, ar fi rămas doar o comună oarecare din sudul Transilvaniei, cu trecut săsesc şi pitorească în felul ei simplu de existenţă. Dar n-a fost să fie aşa. Cetatea țărănească Câlnic - vedere din aer Romania